Vestile rele circula cel mai repede. De data asta m-am bucurat ca o poveste trista a reusit sa rasune atat de tare. E vorba de o fetita de 15 ani, greu lovita de soarta cu necazuri in familie si Leucemie Acuta Mieloblastica M1. Cazul Andreei Cosmina Paun a ajuns la urechile multora si sper ca macar jumatate din ei sa doneze. Cazul ei m-a impresionat profund, de cate ori am citit articolul, am incercat sa-mi inabusesc lacrimile spunandu-mi ca trebuie sa iau atiudine, sa donez si sa le povesesc cat mai multor prieteni. Povestea ei o gasiti la: http://www.paun-cosmina.eu/ . Cazul Cosminei a fost prezentat si in emisiunea “O data-n viata”, la TVR, unde a miscat multe inimi!
Daca v-a impresionat, daca vreti sa o ajutati sau daca cel putin v-a intristat, trimiteti prietenilor vostri de pe messenger povestea ei, povestiti-le colegilor de serviciu, sefului sau cunostintelor care au firme. De ce?! Deoarece:
“Contribuabilii care efectueaza sponsorizari ..potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsoriarea ..precum si cei care acorda burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, daca totalul acestor cheltuieli indeplineste cumulative urmatoarele conditii:
1. este in limita a 30% din cifa de afaceri;
2. nu depasste mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.” (citat din Contract de sponsorizare pentru Andreea Cosmina Paun – vezi http://www.paun-cosmina.eu/)
Puteam fi eu, puteai fi tu, puteau fi sora sau fratele tau pe acel pat de spital!
Sa nu fim indiferenti!
Sam
Mi-a fost uneori teama de schimbare, chiar daca o asteptam mereu ca pe o gura de aer proaspat. Dar prea multe schimbari te instraineaza din ce in ce mai mult de “vechiul tu”. Poate ca e mai bine asa. Pe masura ce traiesti si cunosti mai mult, ajungi din ce in ce mai aproape de “adevaratul tu”… sau cel putin iti dai seama de cum nu ai vrea sa fie. Astazi a fost cea de-a 16-a prima mea zi de scoala. A fost intrigant, interesant si stimulant! Mediul academic m-a scos mereu din letargie, mi-a reaprins scanteia tineretii si mi-a redat pofta de viata! I feel i’m coming baaaack!!!
fost odata ca niciodata o printesa care traia intr-un turn inalt inaaaalt pana la nori si visa in fiecare zi la fat-frumos care avea sa vina s-o salveze pe un cal alb. Dar eu nu sunt nici printesa, nici nu traiesc in turnul inalt de fildes(dar tot cu capul in nori sunt) si nici pe fat-frumos nu-l mai astept. Eu traiesc intr-o lume normala pe care o cunoastem cu totii, dar o privim si o experimentam fiecare in stilul nostru, o simtim in functie de dulceata sau amaraciunea clipei, o pictam in culori mai vesele sau mai triste, cum ne e paleta sufletului si o ascultam in ritmuri puternice de tobe sau sonore de vioara. Eu sunt SAM si va urez bun venit in gandurile mele, temerile mele si in lumea mea din norisori!
